Noi

Întunecat ca cerul, doar privirea ta,
În "noi" pierdut eu aş fi vrut să fii,
Un singur puls să bată noaptea asta
Ştiut de oamenii aleşi de vis-a-vis.

Iar pielea ta e toată colonie
A simţurilor mele - cucerită
Prin lupte lungi, cedata numai mie,
De alte sarutări şi mâini ferită.

Dar te-ai desprins fară a aştepta -
Cum toamna lasă frunza gol copacul...
M-aş  fi pierdut mai lacom în fiinţa ta...

Sunt dimineţi - mâna îmi umblă încă oarbă,
Din trupul tău rămasă e absenţa,
Şi timpu-aştept durerea să o soarbă...